Noile tehnologii CAD/CAM au adus o adevărată revoluție în domeniul stomatologiei și al tehnologiei dentare în special. Pe lângă noile materiale, cum ar fi zirconiul, aceste tehnologii oferă soluții și pentru materiale mai convenționale, cum ar fi titanul și cobalt-cromul. Acesta din urmă poate fi prelucrat nu numai prin frezare, ci și cu ajutorul sistemelor de sinterizare cu laser, construind componenta prin adăugarea de sfere microscopice care sunt fuzionate între ele cu ajutorul unui fascicul laser ghidat numeric.
În căutarea unui material care să înlocuiască metalul prețios, care a atins între timp niveluri de preț intolerabile, cel puțin pentru lucrările de rutină, și care să mențină caracteristicile de precizie și fiabilitate consolidate de mult timp în tehnicile de turnare, alegerea acestui sistem ni s-a părut viabilă din punct de vedere economic și interesantă din punct de vedere practic. Ne-a convins să explorăm această tehnică faptul că nu este nevoie să schimbăm carcasa ceramică, că putem astfel să exploatăm experiența de peste patruzeci de ani cu ceramică pe metale comune și, nu în ultimul rând, că există posibilitatea de a lucra din nou pe piese cu lasere și alte tipuri de sudură. Experiențele noastre inițiale nu au fost deosebit de satisfăcătoare în ceea ce privește precizia, dar toate celelalte aspecte au dat rezultate excelente. Dar rezultatele bune fără precizie nu sunt rezultate bune!

Situația era frustrantă. Am pornit de la considerentul că fiecare material are prerogativele sale, iar acestea nu coincid întotdeauna cu modalitățile convenționale de lucru. De foarte multe ori, poate fi mai înțelept să ne adaptăm la caracteristicile noilor tehnologii decât să încercăm să adaptăm aceste tehnologii la obiceiurile noastre.
Astfel, reconsiderând problema, am constatat că marginile sinterizate cu laser au o formă de “lacrimă” care nu este un defect, ci o caracteristică specifică a acestei tehnologii. Prin urmare, ar fi imposibil să se obțină precizie în această zonă. Precizia, dacă se poate obține, trebuie să fie “în amonte” de aceste margini în formă de lacrimă, care trebuie poziționate dincolo de preparat în timpul scanării pentru a permite eliminarea formei de lacrimă.
Tehnica pentru a obține acest nivel de precizie este extrem de simplă:
Localizați linia de închidere dincolo de preparat.
Îndepărtați marginea “lacrimei”.
Finalizați prin tăierea excesului de material până la marginea de închidere.

În mod evident, cu cât pregătirea este mai verticală, cu atât mai mare va fi posibilitatea de a obține o precizie ridicată. După ce am obținut acest rezultat, am decis să verificăm dacă această precizie poate fi menținută și în cazul unor lucrări mai mari. Am folosit un proces pas cu pas pe un pod mic de trei elemente pentru a documenta această experiență suplimentară și pentru a dezvolta în continuare tehnica.
După aceste rezultate, construcția de poduri sinterizate cu laser a devenit o parte masivă a rutinei zilnice a laboratorului nostru, rezolvând problemele întâlnite la început.
În a doua parte a acestui studiu, vom discuta cazurile deosebit de extinse, cu problemele pe care le prezintă și strategiile de rezolvare a acestor probleme.